poem

Elogiul dragostei care nu trece

prin burtă nici pe vreme de holeră.

Scris pe la 1848 aproape sonet

Sau maestrul Nichita citindu-l pe Brumaru

şi viceversa

Gabriel Nedelea

 

O vin, tu vin!

Ea vine leneşă şi lungă

Trecea pe lângă noi amurgă

Frumoasă şi aproape burgă

 

Burtă ca o inimă de porc

Din care iepuri negri storc

Inimă de sine stătătoare

Când pe mâini când pe picioare

 

Lasă-mă să vreau să fiu fiind

Un semizeu ce nu s-ar fi sfiind

De a gusta din merişoare

Pe unde trece doritoare

 

Că doară nu prin tine burtă

O fi trecut acea caleaşcă

În care ea cu haina scurtă

 

Şi cu şoldurile pur sânge

Trece leneş şi feeric

Ca o ziuă ce mă strânge.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: