Frumosul Capucin

Frumosul Capucin

de Gabriel Nedelea

Vine o vreme când mor câinii, cum zice Nichita, sau vine o vreme când ni se spune Capucin. Şi atunci te trezeşti cu o durere de glezne soră cu un şomoldoc de înţelepciune, tăiat pe lung de hârtia velină şi rară, trecută prin pieliţele dintre degetele mâinii care scrie. Atunci, te gândeşti cu duioşie la frumuseţea creierului păstrat în sucuri dulci şi stătute, o duioşie ce ridică păru pe tine. Ce sa mai… înainte să devin cât se poate de serios mi se mai spune o dată Capucin. Şi nu vă gândiţi la maimuţa aia care poate să desfacă o pungă de pufuleţi cât se poate de civilizat sau să bea din sticla de coca cola ca un copil obişnuit. Nu, nu este deloc aşa, veţi vedea făptura roşcovană, fără pistrui, făptură care i-ar fi plăcut şi lu’ Urmuz, fiinţa aia din obişnuinţă care trage să trăiască şi se încurcă în genunchi sau se împiedică de Gogol sau de Puşkin. Ca să nu o mai lungesc, e cât se poate de bine să-l citeşti pe Daniil Harms, te apucă o paranoia blândă, tandră – cum zice o prietenă veche în ale tandreţilor, pe care nu ţi-o observă nimeni. Îţi permiţi să rânjeşti ca un apucat, în spatele buzelor şi a dinţilor, doar să ridici un pic din lobul urechilor, să ţi se încreţească pielea pe la colţul ochilor, fără să te trădeze nebunia înfundată pe care ai căpătat-o gratuit. Şi acum să spun două întâmplări de când Mi se spune capucin şi am intrat în colecţia „Clasicii modernităţii”, întâmplător, dar să vedeţi ce Întâmplare, sunt amândouă despre moarte, în mai multe feluri:

„2. Întâmplări

Odată Orlov s-a ghiftuit cu mazăre pisată şi a murit. Iar Krîlov, aflând de asta, a murit şi el. Cât despre Spiridonov, el a murit de la sine. Iar soţia lui Spiridonov a căzut de pe bufet şi a murit şi ea. Copiii lui Spiridonov s-au înecat în iaz. Bunica lui Spiridonov a dat în patima beţiei şi şi-a luat lumea în cap. Iar Mihailov a încetat să se pieptene şi s-a îmbolnăvit de rapăn. Iar Kruglov a desenat o femeie cu bici şi a înnebunit. Iar Petrov a primit prin telegraf patru sute de ruble şi a început să se dea atât de mare, încât i s-a făcut vânt din slujbă.

Oameni cumsecade şi nu se pricep să prindă rădăcini.”

„3. Bătrânele căzătoare

Din prea multă curiozitate, o bătrână a alunecat pe fereastră, s-a prăbuşit şi s-a zdrobit.

Pe fereastră s-a aplecat altă bătrână şi a început să se uite în jos la cea zdrobită, dar din prea mare curiozitate a alunecat şi ea, s-a prăbuşit şi s-a zdrobit.

Apoi, la fereastră s-a prăbuşit a treia bătrână, apoi a patra, apoi a cincea.

După ce s-a prăbuşit şi cea de-a şasea bătrână, mi s-a urât să mă tot uit la ele şi m-am dus la Piaţa Malţevski, unde, se zice, cineva i-a dăruit unui orb un fular tricotat.”

Făptaşii apariţiei insolite a lui Capucin, pe te miri unde, sunt traducătorul Emil Iordache, şi Editura Polirom, cărora la mulţumesc pentru frumosul Capucin, pentru nebunia şi absurdul său de hârtie şi de altceva.

Anunțuri