Elogiul dragostei care nu trece
prin burtă nici pe vreme de holeră.
Scris pe la 1848 aproape sonet
Sau maestrul Nichita citindu-l pe Brumaru
şi viceversa
Gabriel Nedelea
O vin, tu vin!
Ea vine leneşă şi lungă
Trecea pe lângă noi amurgă
Frumoasă şi aproape burgă
Burtă ca o inimă de porc
Din care iepuri negri storc
Inimă de sine stătătoare
Când pe mâini când pe picioare
Lasă-mă să vreau să fiu fiind
Un semizeu ce nu s-ar fi sfiind
De a gusta din merişoare
Pe unde trece doritoare
Că doară nu prin tine burtă
O fi trecut acea caleaşcă
În care ea cu haina scurtă
Şi cu şoldurile pur sânge
Trece leneş şi feeric
Ca o ziuă ce mă strânge.
Geamanulfavorabil's Blog 